Totdeauna îi auzim pe tineri plângându-se: "Ce putem face, unde putem să mergem?" Răspunsul meu este acesta: Mergeți acasă, tundeți gazonul, spălați geamurile, învațați să gătiți, construiți o plută, luați-vă un serviciu, vizitați bolnavii, făceți-vă lecțiile și după ce ați terminat, citiți o carte.
Orașul vostru nu vă datorează facilități de recreație și părinții voștri nu vă sunt datori cu distracție. Lumea nu vă datorează o viață, voi îi datorați lumii ceva. Voi îi datorați timpul vostru, energia și talentul astfel încât nimeni să nu mai fie în război, în sărăcie sau bolnav și singur.
Cu alte cuvinte, maturizați-vă, încetați să mai fiți copii care plâng,
ieșiți din lumea voastră de vis și dezvoltați-vă o coloană vertebrală,
iar nu un iadeș. Începeți să vă purtați ca niște persoane responsabile.
Sunteți importanți și este nevoie de voi. Este prea târziu să stați
deoparte și să aștepați ca cineva să facă ceva cândva. Acel cândva este
acum și acei cineva sunteți voi.
(Phillip B Gilliam, judecător din Denver, Colorado, 17 decembrie 1959)
Si daca chiar vrei cu adevarat ceva poti.
Uitativa la inaintasi,nu au avut masina,tren,autobuze...
si totusi au stiut sa se bucure fara sa se plinga de lipsuri,sunt practic posibilitati nelimitate
in a avea activitati in comun.
(Phillip B Gilliam, judecător din Denver, Colorado, 17 decembrie 1959)
Si daca chiar vrei cu adevarat ceva poti.
Uitativa la inaintasi,nu au avut masina,tren,autobuze...
si totusi au stiut sa se bucure fara sa se plinga de lipsuri,sunt practic posibilitati nelimitate
in a avea activitati in comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu